Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor

  • Post published:25 noiembrie 2021
  • Post Category:Informare

Cu ocazia Zilei Internaționale de Eliminare a Violenței împotriva Femeilor, Consiliul Tineretului din România (CTR), federația care reprezintă tinerii și organizațiile de și pentru tineret, lansează un document care prezintă semnificația acestei zile, formele de violență la care sunt supuse femeile în general, discriminarea femeilor în mai multe medii, mișcările feministe și resurse gratuite la care femeile abuzate pot apela. În 2020, Consiliul Tineretului din România, alături de alte 27 de organizații neguvernamentale de tineret, a lansat Rezoluția Tinerilor: Viitorul începe acum 2020-2027, care reprezintă baza mișcării de reprezentare a tuturor tinerilor din România și strategia comună a sectorului de tineret în perioada 2020-2027. În cadrul Obiectivului 2: Egalitatea de Gen se regăsesc informații despre cadrul legislativ curent în domeniu, viziunea pe următorii ani, obiectivele și măsurile propuse. Inițiatorii acestui obiectiv sunt Tineri pentru Tineri și Coaliția pentru Egalitatea de Gen.

Declarația pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor, lansată de Adunarea Națiunilor Unite în 1993, definește violența împotriva femeilor ca „orice act de violență bazată pe gen care are ca rezultat sau poate avea ca rezultat vătămarea sau suferința fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv amenințările cu astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă are loc în public sau în viața privată”. Deși violența bazată pe gen se poate întâmpla oricui și oriunde, unele femei și fete sunt deosebit de vulnerabile – de exemplu, tinerele, femeile care se identifică ca fiind lesbiene, bisexuale, transsexuale sau intersexuale, migranții și refugiații, femeile din minoritățile etnice sau femeile și fetele care trăiesc cu HIV și cu dizabilități. Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor a fost instaurată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite și este marcată în toată lumea prin manifestații, campanii de conștientizare și acte de condamnare a diverselor forme de violență asupra femeilor. Tema aleasă în 2021 la nivel internațional este `Orange the World: End Violence against Women Now!`, culoarea portocaliu fiind culoarea reprezentativă pentru un viitor mai luminos, fără violență împotriva fetelor și femeilor. 

I. Despre violența împotriva femeilor 

Fizică, psihologică, sexuală, la instituția de învățământ, la locul de muncă, în spațiile publice, în cadrul familiei, în grupul de prieteni. Sunt doar câteva exemple de tipuri de violență la care femeile sunt supuse zilnic.

Forme de violență:

  1. Violența domestică: numită și abuz domestic sau violență între parteneri intimi, reprezintă orice tip de comportament folosit pentru a obține sau a menține puterea și controlul asupra unui partener intim. Aceasta cuprinde toate acțiunile fizice, sexuale, emoționale, economice și psihologice sau amenințările cu acțiuni care influențează o altă persoană. Aceasta este una dintre cele mai frecvente forme de violență cu care se confruntă femeile la nivel mondial. La nivel național, la fiecare 30 de secunde, o româncă e ţinta violenţei domestice. Adică aproape 1,2 milioane de românce suportă consecințele acestui tip de violență.
  1. Violența economică: presupune încercarea (chiar și reușirea) de a face o persoană dependentă din punct de vedere financiar, menținând un control total asupra resurselor financiare, refuzând accesul la bani și/sau interzicând participarea la școală sau la un loc de muncă.
  1. Violența psihologică implică provocarea fricii prin intimidare; amenințarea cu vătămarea fizică a propriei persoane, a partenerului sau a copiilor; distrugerea animalelor de companie și a bunurilor; „jocurile minții”; sau izolarea forțată de prieteni, familie, școală și/sau locul de muncă.
  1. Violența emoțională include subminarea sentimentului de autoapreciere a unei persoane prin critici constante; deprecierea abilităților unei persoane; adresarea de injurii sau alte abuzuri verbale; afectarea relației partenerului cu copiii; sau faptul că nu permite partenerului să își vadă prietenii și familia.
  1. Violența fizică implică rănirea sau încercarea de a răni un partener prin lovire, ardere, împingere, pălmuire, tragere de păr, mușcătură, refuzul de a acorda îngrijiri medicale sau forțarea consumului de alcool și/sau de droguri, sau prin utilizarea altei forțe fizice. Aceasta poate include daune materiale.
  1. Violența sexuală presupune forțarea unui partener să ia parte la un act sexual fără consimțământul acestuia (indiferent că este soțul/logodnicul/iubitul/prietenul cu beneficii/amicul/un necunoscut). Când spui violență sexuală, faci referire la următoarele:
  • Hărțuirea sexuală cuprinde contactul fizic neconsensual, cum ar fi apucarea, ciupirea, plesnirea sau frecarea de o altă persoană într-un mod sexual. Include, de asemenea, formele non-fizice, cum ar fi strigătele, comentariile de natură sexuală despre corpul sau aspectul unei persoane, cererile de favoruri sexuale, privirile sugestive din punct de vedere sexual, urmărirea și expunerea organelor sexuale. De asemenea, și comentariile în spațiul virtual public (la poze, pe profil, sau orice alt canal media utilizat).
  • Violul reprezintă orice penetrare vaginală, anală sau orală neconsensuală a unei alte persoane cu orice parte a corpului sau obiect. Acest lucru poate fi făcut de orice persoană cunoscută sau necunoscută supraviețuitorului, în cadrul căsătoriei și al relațiilor și în timpul unui conflict armat.
  • Violul corectiv este o formă de viol săvârșit împotriva unei persoane pe baza orientării sexuale sau a identității de gen a acesteia. Acesta este menit să forțeze victima să se conformeze heterosexualității sau identității de gen normative.
  • Cultura violului este mediul social care permite ca violența sexuală să fie normalizată și justificată. Este înrădăcinată în patriarhat și alimentată de inegalitățile de gen persistente și de prejudecățile privind genul și sexualitatea. Prin cultura violului înțelegem și non-stigmatizarea actului prin declarații ca „Și-a cerut-o”, „N-ai văzut cum era îmbrăcată”, „Lasă că i-a plăcut”.
  1. Traficul de persoane reprezintă dobândirea și exploatarea persoanelor, prin mijloace precum forța, frauda, constrângerea sau înșelăciunea. Această formă de violență prinde în capcană milioane de femei și fete din întreaga lume, dintre care multe sunt exploatate sexual. În același timp, există mai multe forme de exploatare, cu incidență în rândul populației generale (copii, tineri, adulți, bătrâni, cu o pondere mai mare în rândul persoanelor de sex feminin), după cum urmează: exploatarea sexuală (pornografie, video chat, prostituție), exploatare prin muncă, trafic de organe, cerșetoria s.a.
  1. Căsătoria între copii se referă la orice căsătorie în care unul sau ambii soți nu au împlinit vârsta de 18 ani. Este o încălcare a Declarației Universale a Drepturilor Omului, care prevede că „căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimțământul liber și deplin al viitorilor soți”. Fetele sunt mai predispuse să fie mirese minore și, în consecință, să abandoneze școala și să se confrunte cu alte forme de violență.
  1. Violența online sau digitală împotriva femeilor se referă la orice act de violență comis, asistat sau agravat prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor (telefoane mobile, internet, social media, jocuri pe calculator, mesaje text, e-mail etc.) împotriva unei femei pentru că este femeie.

Aceasta include:

  • Cyberbullying include trimiterea de mesaje amenințătoare sau intimidante
  • Sextingul fără consimțământ implică trimiterea de mesaje sau fotografii explicite fără consimțământul destinatarului.
  • Doxingul presupune divulgarea publică a unor informații private sau de identificare a victimei.

Aproape 1 din 3 femei a fost abuzată în timpul vieții. În perioadele de criză, cifrele au crescut și cresc, așa cum continuă să se întâmple în timpul pandemiei COVID-19 și a recentelor crize umanitare, conflicte și dezastre climatice. Un nou raport al UN Women, bazat pe date din 13 țări de la declanșarea pandemiei încoace, ne arată că 2 din 3 femei au declarat că ele sau o femeie pe care o cunosc au suferit o formă de violență și sunt mai susceptibile de a se confrunta cu insecuritatea alimentară. Una dintre principalele cauze de deces sau dizabilitate în rândul femeilor cu vârsta cuprinsă între 16 și 44 de ani din întreaga lume este violența împotriva femeilor. Fiind una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului, adesea nu este recunoscută ca fiind o adevărată pandemie. Aceasta are loc în contextul unui cadru social în care există un echilibru inegal al puterii și nu se limitează la un anumit grup etnic sau la o anumită clasă socială. Deși, în majoritatea cazurilor, violența are loc în cadrul familiei sau în cadrul unei relații intime, violența sexuală din partea unor persoane care nu fac parte din parteneri (cum ar fi cunoștințe, colegi, rude, prieteni sau străini) este, de asemenea, foarte frecventă. Aproximativ una din cinci femei din lume devine victima unui viol sau a unei tentative de viol în timpul viețiiDoar 1 din 10 femei a declarat că victimele ar merge la poliție pentru ajutor. În România, de asemenea, s-a constatat o creștere a violenței în familie, fiind înregistrate cu 2,3% mai multe sesizări din partea femeilor agresate de partenerii de viață, în timpul pandemiei și mai ales în perioada de izolare, potrivit Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES).

Poliţiştii au emis în primele şapte luni ale anului 2021, în România, 4.856 de ordine de protecţie provizorii, conform Legii pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, vizând 5.040 de persoane, autori ai unor fapte violente, majoritatea bărbaţi. Pentru ca aceste ordine să devină o siguranță pentru femeile care au nevoie, este necesar bugetarea unui instrument care permite autorităților să fie înștiințați când agresorul se apropie de victimă. Este vorba de brățări de urmărire care au fost trecute în Tratatul de la Istanbul, însă în România este un aspect doar dezirabil de către organizațiile neguvernamentale de profil. Dintre aceste ordine, 2.293 au fost confirmate de procurori. În ceea ce priveşte autorii faptelor violente, 4.882 sunt bărbaţi (96%) şi 147 sunt femei. Acestora li se adaugă 11 minori – 9 băieţi şi 2 fete. Numărul victimelor este 5.431, din care 450 sunt bărbaţi, iar 4.606 sunt femei. Victime minore sunt 170 de băieţi şi 105 fete. Cele mai multe ordine de protecție provizorii au fost emise în Bucureşti – 602, urmat de Vaslui – 232, Braşov – 202.

II. Despre discriminarea femeilor 

Femeile încă se confruntă cu fenomenul discriminării: în școli, fetele sunt discriminate din cauza unor stereotipuri referitoare la interesele și aptitudinile lor, apoi și pe piața muncii se lovesc de aceeași situație. Societatea tratează femeile într-un mod diferit din cauza perpetuării injuste a unor preconcepții, precum că acestea ar trebui să se ocupe doar de familie și de activități casnice, nu și de lucruri tehnice, științifice, leadership, politică și alte domenii asemenea, care în trecut erau accesibile doar bărbaților. Se pare că Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați și Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice încă nu au produs efectele preconizate, la fel și asumarea României pentru respectarea Convenției ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, care a fost declarată acum 35 de ani. 

  1. Femeile și educația 

În anul 1874, o femeie obține pentru prima dată o diplomă de bacalaureat, datorită Proclamației de la Islaz (1848), care solicita „instrucţie egală şi întreagă pentru tot Românul de amândouă sexele” (art. 16). 

Cu toate că femeile și-au dobândit dreptul la educație ,,egală și întreagă” acum aprox. 173 de ani, acestea încă se confruntă cu discriminare și stereotipuri în sistemul educațional. Fetelor le sunt desconsiderate abilitățile în domeniile reale (matematică, fizică, științe etc.) și sunt încurajate să se îndrepte mai mult spre latura familistă, umanistă ori artistică. În ciuda acestor stereotipuri, o analiză realizată de Ministerul Muncii în anul 2019 relevă că în anul 2017, în România, 57,1% dintre absolvenții unor studii de licență erau femei, 62,3% dintre absolvenții unui masterat erau femei, iar 54,4% dintre absolvenții unor studii de doctorat erau femei. 

  1. Femeile și piața muncii 

Prin Legea contractelor de muncă adoptată în anul 1929, femeile își câștigă dreptul de a încheia contracte de muncă fără a avea nevoie de acordul soțului și de a dispune de beneficiile financiare ale muncii lor; cu alte cuvinte, abia în acest an, femeile din România își câștigă independența financiară

În anul 2018, rata de activitate a femeilor între 15 și 64 de ani se situa cu 19 puncte procentuale sub cea a bărbaților din România, cu 10% sub media celorlalte femei din Uniunea Europeană, potrivit analizei Ministerului Muncii (2019). Aceeași analiză mai expune și faptul că, în 2018, 56,1% dintre femei sunt descurajate să își găsească un loc de muncă, pentru a acorda prioritate responsabilităților casnice, iar, deși ponderea femeilor care au finalizat studii universitare este mai mare decât cea a bărbaților, ponderea femeilor ocupate este mai mică decât cea a bărbaților. Toate aceste statistici nu fac decât să ne susțină convingerea că femeile încă sunt discriminate și desconsiderate pe tot parcursul lor educațional, apoi în cadrul pieței muncii. 

În ceea ce privește femeile în poziții de leadership, situația este chiar mai îngrijorătoare: în România, doar o treime din numărul total de manageri este constituit de femei, ceea ce denotă neîncrederea la adresa femeilor de a conduce anumite structuri, dar și descurajarea acestora de a candida pentru astfel de posturi. 

  1. Femeile și implicarea politică 

Femeile din România și-au câștigat dreptul la vot prin Constituția din anul 1938, datorită îndelungatelor demersuri feministe din acea perioadă. Însă, beneficiau de drept de vot doar știutorii de carte cu vârsta de minimum 30 de ani, iar cum femeile aveau un acces restrâns la educație, doar o foarte mică parte dintre acestea puteau să își exercite dreptul de vot. La alegerile Parlamentare din anul 2020, 48% dintre votanți au fost femei, de unde putem deduce că nici în momentul de față femeile nu sunt încurajate să își susțină opiniile. 

Când vorbim despre implicarea directă a femeilor în politică, din postura de decidenți, situația este mult mai gravă: la alegerile Parlamentare din anul 2020, doar 29,5% din  totalul candidaților au fost femei, iar din această proporție, doar 17% dintre ele au ajuns să câștige alegerile și să facă parte din Parlamentul României, cu 3% mai puțin decât acum patru ani. Femeile reprezintă, in medie, în toate statele lumii, 25% din membrii Parlamentului. Astfel, nu putem să ne așteptăm la o diminuare a discriminării femeilor și, într-un final, la dispariția acesteia, dacă femeile nu sunt reprezentate în principalul organ legislativ al României. 

Aceeași situație se regăsește și în Guvernul României: în 2020-2021, Guvernul este propus spre a fi format din 20 de bărbați și o singură femeie. Acum, deși situația politică este incertă, pe listele propuse pentru noul Guvern, pare să se regăsească tot o singură femeie. Astfel, puterea executivă a României se află aproape exclusiv în mâinile bărbaților, implicit, nevoile, drepturile și opiniile femeilor din România ajung să fie neglijate de orice nivel de administrație – la alegerile locale din anul 2020, mai puțin de 10% dintre candidații la o funcție de primar sunt femei, aprox. 11% dintre candidații la o funcție de președinte al unui Consiliu Județean sunt femei, și în medie 23,5% dintre candidații la un post de consilier local/județean sunt femei (conform raportului întocmit de Expert Forum). 

III. Despre mișcările feministe din România

Dacă femeile din ziua de astăzi se bucură, teoretic, de aceleași drepturi ca și bărbații, aceste victorii se datorează exclusiv mișcărilor feministe, demersurile întreprinse de femei (majoritar) pentru femei, pentru a asigura egalitatea de gen în societate. Feminismul reprezintă, așadar, lupta împotriva inegalității de gen, lupta pentru obținerea și respectarea drepturilor tuturor femeilor, însă, contrar opiniei populare, feminismul nu se rezumă doar la militarea pentru drepturile și intereselor femeilor, ci urmărește egalitatea dintre toate genurile.  

În România, feminismul își face apariția pentru prima dată în anul 1815, prin Societatea Femeilor Române din Buda, care avea rolul de a susține financiar școlile naționale ortodoxe din Regatul Ungariei. 

Apoi, de-a lungul anilor, femeile continuă să se implice în acțiuni din ce în ce mai îndrăznețe, precum: participarea la revoluțiile din Țările Române, demersuri de ajutorare a fetițelor orfane, crearea mai multor studii care susțineau emanciparea femeilor din  România, implicarea în ajutorarea soldaților din cadrul războiului de independență și altele asemenea. 

Începând cu anul 1867, apar din ce în ce mai multe structuri asociative ale femeilor: Reuniunea Femeilor Române de la Iași (1867), care avea ca scop ,,îndrumarea fetelor pe calea meseriilor pentru a-și câștiga existența”; Comitetul de femei al Societății Concordia Română (București, 1879); Reuniunea Femeilor Române Hunedorene (Deva, 1886), care a avut ca efect apariția a numeroase alte mișcări feministe (peste 60) pe tot teritoriul Transilvaniei, între 1871 și 1899; Societatea doamnelor române din Bucovina (1890), care avea peste 30 de filiale în orașele provinciei; Secția feminină a Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor (București, 1892), care îngloba peste 600 de membre; Liga Femeilor Române din Iași (1894), care avea filiale în mai multe orașe ale țării și era afiliată la Uniunea internațională a femeilor și multe altele. 

Rezultatele tuturor acestor mișcări feministe au început să se facă resimțite după mulți ani de activitate. Astfel, în 1893-1894, au fost stipulate niște revendicări masive pentru femei în programul Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România, mai exact: „egalizarea condițiilor juridice și politice ale femeii cu cele ale bărbaților”, „reglementarea muncii femeilor”. În aprilie 1894, la congresul al II-lea al PSDMR este adoptată o moțiune specială, prin care femeile din România obțin accesul la toate profesiile, un salariu egal și legi care protejau munca femeilor. Luna martie a anului 1896 este marcată de depunerea unei petiții la Camera Deputaților pentru schimbarea statutului juridic al femeilor, care în acea perioadă era asimilat cu cel al copiilor și al persoanelor incapabile să gândească independent, de către Liga Femeilor Române de la Iași. La data de 19 noiembrie 1946, 23 de femei au candidat la alegerile parlamentare, iar  18 dintre acestea au fost alese drept deputate în Marea Adunare Națională. În 1948, s-a consemnat în noua Constituție egalitatea deplină a tuturor cetățenilor și s-a reglementat posibilitatea femeilor de a avea acces la toate  profesiile și funcțiile, salarizarea egală cu cea a bărbaților și altele, iar toate aceste drepturi au fost reiterate în Constituția din 1952 și în Codul Familiei din 1952. În 1979, România a aderat la Convenția pentru eliminarea tuturor Formelor de Discriminare a Femeilor. 

Aceste mișcări feministe sunt cu atât mai puternice și mai numeroase în zilele noastre și militează în continuare pentru eradicarea discriminării de gen. 

IV. Resurse gratuite pentru victimele violenței împotriva femeilor 

  1. Numere de telefon la care poți apela dacă ești victima unui abuz:
  2. Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați a pus la dispoziția victimelor violenței domestice o linie telefonică gratuită, cu un număr unic de contact, 0800.500.333,  pentru a semnala situații de violență domestică, trafic de persoane, discriminare de gen sau discriminare multiplă, reglementat de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. Acest serviciu este asigurat 24/24 ore, 7/7 zile. Numărul este apelabil gratuit din orice rețea cu acoperire națională.
  1. Serviciul de urgență 112 asigură preluarea apelurilor de urgență de la cetățeni și transmiterea acestora către agențiile specializate de intervenție (Ambulanță, SMURD, Poliție, Pompieri, Jandarmerie, Salvamont), în vederea asigurării unei reacții imediate, uniforme și unitare pentru soluționarea urgențelor. Apelurile sunt preluate 24/7 de operatorii STS din cadrul Serviciului de urgență 112 și, în funcție de tipul urgenței, sunt transferate apoi către dispecerii agențiilor specializate de intervenție, care realizează un interviu pe domeniul de competență, alocă și alertează echipajele din teren. Apelurile pot fi preluate și procesate în mai multe limbi de circulație internațională și în limbile minorităților naționale.

2. Organizații neguvernamentale la care poți apela pentru sprijin:

  1. Centrul Filia – organizație non-profit, apolitică și feministă care luptă împotriva inegalităților de gen prin activism, advocacy și cercetare
  1. Asociația A.L.E.G. – organizație neguvernamentală care militează pentru combaterea și prevenirea violenței împotriva femeilor și promovarea egalității de gen
  1. Asociația ANAIS– asociație care promovează respectarea și apărarea drepturilor femeilor, copiilor și tinerilor, prin sprijinirea victimelor violenței domestice 

3. Furnizori de servicii din fiecare   județ, care pot acționa prompt în cazul semnalării oricărei forme de violență

Aici se găsește o listă completă cu instituțiile și asociațiile specializate în ajutorul tuturor celor care se află în situații vulnerabile.

V. Concluzii

Violența asupra fetelor și femeilor rămâne una dintre cele mai răspândite, persistente și devastatoare încălcări ale drepturilor omului, care rămâne în mare parte neraportată din cauza tăcerii, stigmatizării și rușinii care o înconjoară.

În Rezoluția Tinerilor au fost propuse o serie de măsuri clare, sub umbrela obiectivului Crearea unui sistem eficient care să prevină, să gestioneze și să combată violența de gen:

  • Organizarea de stagii de pregătire pentru formarea personalului din sistemul de învățământ preuniversitar cu privire la fenomenul violenței de gen (cadre didactice, consilieri școlari, membri CA/ directori) – prevenire și intervenție. 
  • Organizarea de stagii de pregătire pentru formarea de resurse umane suficiente care să poată furniza servicii de calitate, capabile să gestioneze situații generate de violența de gen: personal din MAI (dispeceri de 112, polițiști care intră în contact cu victimele/ agresorii); personal din Ministerul Public (procurori); personal din Ministerul Justiției (judecători); personal de sprijin pentru victime și agresori (asistența socială, asistența psihologică, asistența medicală, asistența juridică).
  • Decontarea serviciilor de consiliere psihologică prin sistemul casei de asigurări de sănătate, inclusiv pentru componenta preventivă (nu doar pentru persoanele care sunt deja victime).
  • Crearea cadrului legal și alocare bugetară pentru subcontractarea serviciilor (nu doar a celor sociale) și acordarea de facilități fiscale pentru mediul privat și sectorul neguvernamental în vederea furnizării de servicii de calitate pentru gestionarea situațiilor generate de violența de gen. 
  • Actualizarea și completarea legislației (Legea nr. 30/2016 și altele) cu privire la violența în mediul online (hărțuire cibernetică, discurs instigator la ură, pornografie non-consensuală ș.a.).

Totodată, lucrul cu tinerii și crearea de centre de tineret sunt doi factori care pot juca un rol semnificativ în asigurarea unor spații sigure în care violența și hărțuirea nu numai că sunt inacceptabile, dar în care tinerii vor deveni promotori ai mediilor sigure pentru toate genurile. Anul 2022 va fi unul dedicat tinerilor fiind desemnat „Anul European al Tineretului”, astfel că fenomenul violenței împotriva femeilor va reprezenta un aspect esențial în contextul implicării sectorului tânăr în acțiuni de conștientizare și apărare a drepturilor care le sunt garantate femeilor tinere și tuturor celor care se confruntă cu orice formă de violență.