În fiecare zi, o multitudine de persoane suferă de pe urma exploatării sexuale, peste 3 milioane dintre aceștia fiind tineri.  Conștientizarea gravității acestui fenomen, a cauzelor și efectelor acestuia, dar și cunoașterea mecanismelor prin care exploatarea sexuală funcționează reprezintă un prim pas important în stoparea lui. Cu toate acestea, implementarea unor măsuri de prevenire, control și raportare de către autorități, alături de oferirea de suport victimelor și adresarea problemelor sociale care accentuează acest fenomen, sunt esențiale pentru a opri una dintre ultimele forme de sclavie modernă. Consiliul Tineretului din România se alătură consemnării Zilei Mondiale a Luptei împotriva Exploatării Sexuale, în solidaritate cu victimele, prin crearea acestui material informativ care prezintă o viziune de ansamblu asupra fenomenului.

Ce este exploatarea sexuală?

Exploatarea sexuală este un fenomen ce capătă amploare până și în 2022, afectând integritatea fizică și psihologică a victimelor. Acesta reprezintă o formă de abuz sexual, privre de libertate și violență cu scopul de a obține un profit financiar sau social, fiind deseori descrisă ca o formă de sclavie modernă. Ea are loc în cadrul unui raport inegal de forțe, prin forță sau condiții coercitive (șantaj, amenințări). Există câteva categorii vulnerabile care sunt afectate în măsură disproporționată de exploatarea sexuală: copiii de orice gen, femeile cu o societate socio-economică precară, cele aparținând unei minorități etnice sau sexuale. 

Cât de frecvente sunt cazurile de exploatare sexuală? 

Exploatarea sexuală a copiilor este un fenomen cu atât mai îngrijorător cu cât, de multe ori, se petrece în interiorul/cu acordul familiei. Printre cele mai răspândite forme ale exploatării sexuale a copiilor se numără: implicarea copiilor în prostituție, pornografia infantilă, imagini și filmări ce surprind abuzul sexual asupra copiilor, traficul acestora în scopul exploatării sexuale, căsătoriile timpurii. În ciuda faptului că există o distincție majoră între prostituție (persoana își dă consimțământul/ face o alegere liberă) și exploatare sexuală (realizată prin forță sau coerciție), prostituția copiilor nu poate fi niciodată voluntară, ci este întotdeauna exploatare sexuală, copiii neavând capacitatea de a-și da consimțământul. Exploatarea sexuală a copiilor continuă să crească, odată cu creșterea accesibilității la rețele de socializare, unde sunt des utilizate forme de înșelăciune și intimidare. 

Conform datelor colectate de către Interpol din peste 65 de țări (International Child Sexual Exploitation Database – 2018, Interpol) prin analiza imaginilor de pe internet ce surprind un abuz, există câteva tendințe atunci când vine vorba exploatarea sexuală în mediul online: 

• cu cât este mai tânără victima, cu atât este mai grav abuzul;

• 84% din imagini au conținut sexual explicit;

• peste 60% dintre victimele neidentificate sunt copii preadolescenți până în 12 ani sau sugari;

• 65% dintre victimele neidentificate sunt fete; 

• victimele abuzurilor foarte severe tindeau să fie băieți;
• 92% dintre agresorii vizibili în imagini/ identificați ulterior erau bărbați.

Există mai multe legături între exploatarea sexuală și traficul de persoane: atât la nivel global, cât și în Europa, peste 60% dintre victimele traficului de persoane sunt traficate cu scopul exploatării sexuale, femeile și fetele reprezentând 96% din victimele identificate (Exploatarea sexuală– Parlamentul European). Majoritatea acestora provin din medii defavorizate, având vârste cuprinse între 13 și 25 de ani.

Aşa cum arată rapoartele din ultimii cinci ani, traficanţii de persoane exploatează români şi străini atât în România, cât și în străinătate. România rămâne ţara sursă principală pentru traficarea victimelor în scopul exploatării sexuale şi a exploatării prin muncă forţată în Europa. Bărbaţi, femei şi copii români sunt traficaţi în scopul muncii forţate în agricultură, construcţii, hoteluri, industrie şi gospodării, precum şi pentru cerşetorie forţată şi furt în România şi alte ţări europene. Femei şi copii din România sunt victime ale traficului în scopuri de exploatare sexuală în România şi alte ţări europene. 

Experţii au semnalat creşterea numărului de femei din România recrutate pentru căsătorii false în Europa de Vest: după încheierea acestor căsătorii, traficanţii le forţau pe femei să se prostitueze sau să muncească. Minorii constituie circa 50% din numărul total de victime identificate în România. Copiii, în special fetele din instituţii de stat şi centre pentru persoanele cu dizabilităţi, au fost supuși traficului în scop de exploatare sexuală. Copii de etnie romă, cu vârste de doar 13 ani, sunt supuşi de traficanţi cerşetoriei forţate sau exploatării sexuale. 

Măsurile de protecţie luate de autorități în ultimii ani au fost însă insuficiente pentru a ține pasul cu adaptările făcute de agresori în ceea ce privește metodele de recrutare, de exploatare și evitare a controalelor. Instituțiile publice şi ONG-urile au identificat 698 de victime ale traficului de persoane în 2019 (518 traficate în scop de exploatare sexuală; 138 în scop de muncă forţată, inclusiv cerşetorie şi furt; 42 de victime ale tentativelor de trafic de persoane), număr în creştere faţă 2018 când au fost doar 497 de victime identificate şi 2017 cu 662 de victime. Aceste date statistice includ victimele din anchetele şi urmăririle penale pe rol începute în anii trecuţi. 327 dintre victime erau minori. 

Ca în anii trecuţi, mai puţin de jumătate dintre victimele identificate au beneficiat de asistenţă. În 2019, 49% (339) dintre victimele identificate au primit asistenţă din partea instituţiilor publice, a parteneriatelor public-private şi a ONG-urilor, comparativ cu 48% în 2018 şi 46% în 2017. Autorităţile au folosit mecanismul naţional de identificare şi referire a victimelor existent pentru suportul acordat victimelor. Deşi Agenția Națională a Traficului de Persoane a elaborat în 2018 un nou mecanism cu sprijinul ONG-urilor, autorităţile nu l-au aplicat în perioada de referinţă. Observatorii au raportat faptul că autorităţile nu au identificat anticipat victimele, în special în rândul comunităților vulnerabile (precum cea a lucrătorilor sexuali). 

Observatorii au raportat şi faptul că autorităţile nu au identificat victimele în locuri cheie precum centrele de plasament, iar identificarea a avut loc în general doar după demararea unei anchete penale. Drept urmare, ONG-urile au susţinut că numărul real de victime este mai mare decât cel raportat. Un alt aspect asupra căruia a fost atrasă atenția este faptul că autorităţile au amendat persoanele implicate în activităţi de prostituţie, chiar dacă acestea erau minore, fără a căuta indicii de trafic de persoane.

Amploarea traficului de persoane din Republica Moldova către şi prin România este neclară, deşi unele rapoarte indică faptul că traficanţii acţionează în România şi Moldova, exploatând femei din Moldova şi fete din România în operaţiuni desfăşurate în Europa. România este ţară de destinaţie pentru un număr redus de victime ale traficului de persoane, inclusiv pentru migranţi din Africa şi din sudul şi sud-estul Asiei, exploataţi în industriile construcţiilor, hotelieră şi alimentară.

În ciuda faptului că la nivel național există Agenția Națională de Prevenire a Traficului de Persoane, fenomenul este în continuă creștere. Metodele deficitare de implementare a măsurilor, lipsa deplasării la comunitățile vulnerabile, lipsa unor strategii adaptate la realitatea din teritoriu, finanțarea mult prea mică, delegarea sarcinilor unor organe fără expertiză în domeniu au cauzat eșecul proiectelor de combatere și prevenire realizate de autorități.

Odată cu conflictul din Ucraina izbucnit în 24 februarie 2022 și apariția refugiaților la granițele României, rețelele de trafic de persoane și exploatare sexuală au început să-și facă simțită prezența. Majoritatea refugiaților fiind femei și copii, aflați într-o situație mai mult decât vulnerabilă, prezintă un risc crescut de a deveni victime. Printre principalele metode folosite de aceștia se numără inducerea în eroare pentru oferirea unor servicii gratuite de cazare sau transport, promisiunea unui fals loc de muncă în alt oraș sau alt stat membru UE, solicitarea unor servicii în schimbul unui pretins ajutor în vederea reîntregirii familiale. ONG-urile au atras atenția asupra acestui fapt și recomandă înregistrarea și verificarea cazărilor de către autorități, precauție din partea victimelor atunci când vine vorba de asocierea cu necunoscuții și contactarea ONG-urilor recunoscute sau a autorităților locale pentru asigurarea de cazare sau transport. 

Metode de recrutare a victimelor

Pentru exploatarea sexuală, recrutorii își construiesc discursul de convingere pentru un grup țintă constituit majoritar din femei cu vârste cuprinse între 18-25 ani, aducând în prim-plan oferte de munca în străinătate sau în orașe mai mari din România în domenii precum: serviciile HORECA (Hotel/Restaurant/Cafenea), servicii de ingrijire la domiciliu – bătrâni sau copii, servicii de menaj, servicii specifice domeniului artistic – dans, modelling, etc. Traficul de persoane având deseori ca scop exploatarea sexuală a victimelor, metodele de recrutare ale acestora coincid (Traficul de persoane nu cruță pe nimeni – Stay free, 2017).

Natura și calitatea relației dintre recrutor și victima traficului de persoane s-a schimbat substanțial în ultima perioadă. Recrutarea în masă, organizată prin firme fantomă care promiteau oferte de munca aproape ideale pentru categoriile defavorizate, a scăzut datorită metodelor de receptare puse la dispoziție de autorități. În prezent, majoritatea recrutărilor au un caracter profund personal, realizându-se la nivel individual. Fie că vorbim despre un membru al familiei extinse, o cunoștință, un vecin, un prieten din copilărie, coleg de școală, coleg de serviciu, partener de cuplu, relația dintre recrutor și victimă se caracterizează prin încredere și implicare din partea victimei. În cazul membrilor de familie sau al partenerilor de cuplu (strategia de recrutare “loverboy” prin care un bărbat intră într-o relație afectivă cu o femeie cu scopul de a facilita intrarea acesteia în rețelele de trafic) calitatea relației dezvoltate cu victima dobândește valențe personale atât de puternice, încât în momentul în care victima realizează că este abuzată de către oameni de care se simțea legată din punct de vedere emoțional, atașamentul este foarte puternic și greu de rupt. De multe ori, victima este dependentă de agresor nu doar emoțional, ci și economic și social. Efectele negative asupra victimei la nivel psihocomportamental se pot acutiza, mergând până la cronicizare în lipsa unei intervenții psihoterapeutice adecvate.

În final, modalitățile prin care agresorii ce exploatează sexual victimile le conving să accepte ofertele de muncă sau să creadă în promisiunea iubirii și stabilității au devenit atât de rafinate, fiind sincronizate cu nevoile emergente ale populației vulnerabile, încât capacitatea de distingere a unei situații cu potențial crescut de risc față de o situație sigură necesită consolidare și suport permanent din partea actorilor guvernamentali și non-guvernamentali implicați în acțiunile de prevenire și asistență pentru victime în vederea reintegrării sociale și profesionale.

Consecințe asupra victimelor

Exploatarea sexuală are efecte negative asupra sănătății victimelor, suferind traume sexuale, fizice și psihice, dezvoltând dependențe de alcool și droguri, fiind expuse și unei rate de mortalitate mai mari decât media populației. Acestea reprezintă un grup cu risc ridicat de infecții HIV și cu alte boli cu transmitere sexuală. Prostituția forțată și exploatarea au consecințe psihologice devastatoare, pe termen lung, pentru persoanele implicate, chiar și după ce au părăsit acel mediu, mai ales pentru copii și adolescenți. Multe dintre victime ajung să fie diagnosticate cu șoc posttraumatic, depresie, anxietate, tulburare de personalitate de tip borderline și multe altele. 

Victimele sunt deosebit de vulnerabile din punct de vedere social, economic, fizic, psihologic, emoțional și familial și sunt mai mult expuse riscului de violență și vătămare decât persoanele implicate în oricare alte activități. În adaos, acestea sunt învinovățite aproape întotdeuna de abuzul prin care au trec, fiind stigmatizate social. 

Ce măsuri s-au luat la nivel legislativ pentru stoparea fenomenului?

În ultimii ani, s-a observat o creștere din ce în ce mai mare a victimelor exploatării sexuale și a traficului de persoane. România este statul UE care oferă cele mai multe victime în plan internațional și peste 50% dintre victimele identificate la nivel intracomunitar, cu un număr de minori exploatați sexual ce a crescut de 10 ori în numai 2 ani, conform Raportului UE din 2020.   

În această direcție au fost implementate mai multe acte normative cu scopul de a preveni și combate aceste fapte, printre care și legea nr. 252 din 14 decembrie 2010 privind ratificarea Convenţiei Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, legea nr. 118 din 20 iunie 2019 privind Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane etc..

Legea nr. 252 din 14 decembrie 2010 privește numirea instituţiilor responsabile de implementarea unor măsuri preventive și executive, conform normelor impuse de Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale (Lanzarote, 2007). 

Convenția are ca scop protejarea copiilor împotriva exploatării și abuzurilor sexuale de orice fel, valorificând totodată drepturile inerente acestora. Prin convenție se urmărește, de asemenea, stimularea cooperării internaționale în vederea identificării principalelor rețele de trafic de persoane. Colaborarea la nivel internațional joacă un rol extrem de important, având în vedere faptul că majoritatea victimelor de origine română sunt exploatate în străinătate. De asemenea, art. 10 din Convenţie prevede faptul că instituțiile menționate se obligă să promoveze  şi  să  apere drepturile  copilului, acestea din urmă primind la rândul lor resursele necesare în vederea îndeplinirii responsabilităților stabilite. 

Conform convenției, statele semnatare ale convenției au obligația de a asigura educația necesară pentru potențialele victime ale abuzului, de a acorda asistență acestora în urma exploatării și de a lua măsuri legislative necesare pentru incriminarea pornografiei și a prostituției infantile și, în principiu, a oricăror forme de abuz sexual asupra minorilor.

Principalele direcții de acțiune indicate de Convenție:

1. Este necesară ridicarea gradului de conștientizare cu privire la acest subiect, atât în rândul copiilor, cât și printre persoanele care lucrează cu minori. 

Îi revine statului obligația de „a se asigura că toţi copiii primesc, în cadrul învăţământului primar şi secundar, informaţii cu privire la riscurile exploatării sexuale şi abuzurilor sexuale, precum şi cu privire la mijloacele prin care se pot apăra, în funcţie de nivelul lor de dezvoltare” (după cum prevede art. 6 al Convenției). Cum instituțiile de învățământ reprezintă cadrele principale de dezvoltare a copiilor pe plan educațional și psihologic, în școli ar trebui să asigure informarea elevilor și pe subiecte din acest domeniu, suplinind, dacă este cazul, lipsa unei educații corespunzătoare din partea familiei. Introducerea unor materii precum educația sexuală în cadrul învățământului preuniversitar nu ar garanta în totalitate acumularea de cunoștințe în acest domeniu, dar cu siguranță ar ridica gradul de conștientizare privitoare la astfel de practici.  

2. Statul trebuie să acorde asistență victimelor exploatării sexuale, părinților și familiei acestora, întrucât toate persoanele implicate au trecut printr-o adevărată traumă care le-a afectat sănătatea fizică și mentală. 

S-a constatat că victimele exploatării provin, cel mai des, din familii cu o situație socio-economică precară și nu au acces la niciun tip de educație. Agresorii reprezintă „persoane de încredere”, față de care victimele dezvoltă un vădit atașament. Această tehnică de manipulare a copiilor de către adulți se numește “sexual grooming” și constă în construirea unor conexiuni emoționale, a unor relații bazate pe „încredere” în scopul exploatării ulterioare. Ajutorul oferit de psihologi și asistenți sociali are un rol primordial cazul persoanelor care deja au fost victime ale diverselor forme de abuz. În acest sens, au fost înființate mai multe programe de sprijin precum platforma SigurOnline prin intermediul căreia tinerii pot contacta specialiști în domeniul psihologiei și pot beneficia de consultanță. 

„Dacă nu erau psihologii de la Siguronline, eram gata să-mi pun capăt zilelor, pentru că nu vedeam o altă soluție.” 

Aceasta este mărturia unei tinere care fost, în copilărie, victima abuzului sexual în mediul online. Tânăra a apreciat și promptitudinea cu care i s-a răspuns la mesaj și acordarea de consultanță în cel mai scurt timp. Existența a astfel de inițiative ne demonstrează că tinerii pot beneficia de asistență după ce suferă o astfel de experiență, însă acest ajutor nu este acordat întotdeauna de stat, ci revine mai mult în sarcina cetățenilor ce activează în domeniul respectiv. 

3. Abuzul și exploatarea sexuală trebuie incriminate, iar agresorii – supuși unor sancțiuni drastice. 

Conform Codului Penal, pedeapsa aferentă exploatării sexuale variază de la 3 la 10 ani, respectiv de la 5 la 12 ani în anumite situații. Ca atare, există o reglementare-cadru pentru pedepsirea acestui tip de infracțiuni, însă acești agresori pot fi sancționați conform normelor în vigoare numai dacă se respectă o procedură destul de complexă și laborioasă. Nu de puține ori agenții de poliție au prezentat dificultăți în a identifica și aresta grupurile de traficanți, fie pe teritoriul României, fie dincolo de frontierele țării. Acest lucru se întâmplă și din cauza lipsei de probe împotriva agresorilor, întrucât victimele exploatării sunt manipulate până la punctul în care nu recunosc că au fost constrânse, aduse cu forța. 

Însă imposibilitatea de a acționa împreună cu lipsa de interes ale unor funcționari privind aceste probleme conduc la neîncrederea în organele poliției și chiar în sistemul juridic al unui stat. Amintim cazul Alexandrei Măceșanu și a Luizei Marcu, cele două fete agresate și apoi ucise de proxenetul Gheorghe Dincă. În cazul menționat, Alexandra Măceșanu a reușit să apeleze numărul de urgențe 112 în timpul sechestrării, însă poliția a ajuns la fața locului prea târziu pentru a le salva. 

Legea nr. 118 din 20 iunie 2019 a fost elaborată în scopul de a preveni și combate infracțiunile sexuale, de exploatare a unor persoane sau a minorilor, prevăzute și pedepsite de legea penală, precum și de a evita riscul recidivei. Astfel se organizează Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale. Registrul reprezintă un mijloc de cunoaștere, supraveghere și identificare operativă a persoanelor care au comis următoarele infracțiuni: traficul de persoane, traficul de minori, proxenetismul, violul, pornografia infantilă etc.

Exploatarea sexuală, respectiv exploatarea sexuală a minorilor constituie infracțiuni care se pedepsesc cu închisoarea și sunt cuprinse în actualul Cod Penal drept: recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia (art. 210); întreținerea oricărui act de natură sexuală cu un minor care practică prostituția (art. 216^1); violul este pedepsit (art. 218); agresiunea sexuală, alta decât violul (art. 219); actul sexual cu un minor (art. 220); coruperea sexuală a minorilor (art. 221); racolarea minorilor în scopuri sexuale (art. 222); hărțuirea sexuală (art. 220), folosirea abuzivă a funcției în scop sexual (art. 299); pornografia infantilă (art. 374) etc.

Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 reglementează prevenirea și combaterea traficului de persoane, precum și protecția și asistența acordată victimelor unui astfel de trafic, care constituie o violare a drepturilor persoanei și o atingere a demnității și integrității acesteia.

În vederea prevenirii și combaterii traficului de persoane, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Ministerul Sănătății, Ministerul Justiției, autoritățile administrației publice locale, precum și alte organisme guvernamentale cu atribuții în domeniul traficului de persoane ar trebui să faciliteze măsurile necesare pentru aplicarea, în domeniile lor de activitate, a Strategiei naționale împotriva traficului de persoane și a Planului național de acțiune pentru implementarea acesteia, astfel: elaborează măsuri speciale pe piața muncii, creând oportunități de angajare pentru persoanele cu risc ridicat de a fi traficate și pentru victimele traficului, realizează programe educative în vederea prevenirii traficului de persoane, realizează și actualizează date cu privire la fenomenul traficului de persoane, cooperează cu instituțiile interesate, precum și cu organizații neguvernamentale, organizații internaționale și reprezentanți ai societății civile.

După cum putem observa din toate legile expuse anterior, există o mulțime de reglementări în vederea prevenirii și combaterii exploatării sexuale, însă sunt aceste norme aplicate întocmai?

Conform Raportului privind traficul de persoane (Ambasada Statelor Unite ale Americii, 2020), Guvernul României nu îndeplineşte în totalitate standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe umane. Printre măsurile luate de autoritățile române în anii precedenți se numără identificarea unui număr semnificativ mai mare de victime ale traficului de persoane, participarea la un număr de două ori mai mare de anchete internaţionale şi desfăşurarea mai multor campanii de informare. Cu toate acestea, guvernul nu a demonstrat eforturi sporite comparativ cu perioada anterioară de raportare. Autorităţile au anchetat, pus sub acuzare şi condamnat un număr mai mic de traficanţi. Presupusa complicitate la infracţiuni de trafic de persoane a persistat fără a fi pedepsită, mai ales în cazul funcţionarilor publici care exploatau minori aflaţi în centre de plasament de stat. Autorităţile nu au urmărit în mod adecvat indiciile traficului de persoane sau nu au identificat victime în rândul populaţiilor vulnerabile, precum solicitanţii de azil, lucrătorii sexuali sau copiii din instituţii de stat. 

Serviciile dedicate victimelor minore ale traficului de persoane au rămas inadecvate. Mai mult, insuficienta finanţare de către guvern a serviciilor de asistenţă şi protecţie a continuat să fie o problemă, lăsând majoritatea victimelor neprotejate, predispuse la noi traume şi vulnerabile la noi acte de trafic de persoane. Drept urmare, România a rămas la Nivelul 2 în lista de monitorizare pentru al doilea an la rând.

Concluzii

Exploatarea sexuală este, prin urmare, un fenomen ce a căpătat amploare mai ales pe fondul dezvoltării tehnologice. Această formă de abuz continuă și repetată atentează la integritatea fizică și psihică a persoanei, având repercusiuni asupra dezvoltării ei ulterioare. Venitul câștigat de pe urma exploatării sexuale este unul consistent, ceea ce determină propagarea din ce în ce mai rapidă a rețelelor de proxenetism și conduce chiar la acordul familiei cu privire la exploatarea sexuală a copilului.

Analizând toate aceste statistici, putem constata că principalele victime ale exploatării sexuale sunt minorii și persoanele de sex feminin. Totodată, majoritatea victimelor exploatării sexuale provin din familii instabile din punct de vedere financiar sau aparțin unor minorități etnice. Cu alte cuvinte, vorbim despre persoane vulnerabile cărora nu le este oferită o educație corespunzătoare sau, în cel mai rău caz, care sunt exploatate cu acordul familiei în scopul de a deveni o sursă de venit pentru aceasta din urmă.

Agresorii profită de vulnerabilitatea și de starea de nevoie a victimelor și le introduc cu ușurință în industria exploatării sexuale. Prin urmare, aceste categorii de persoane ar trebui protejate, în primul rând, prin acțiunile statului. Însă există și numeroase inițiative ale specialiștilor în domeniul asistenței sociale care se dovedesc a fi foarte utile atât pentru prevenirea, cât și pentru combaterea exploatării sexuale. Cu alte cuvinte, măsurile luate de organele statului trebuie consolidate prin spiritul civic pentru a putea constitui un ajutor real al victimelor exploatării, agresiunii și hărțuirii sexuale.

Exploatarea sexuală este incriminată, atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Cu toate acestea, majoritatea cazurilor ce ajung în instanță fie sunt rezolvate după un timp îndelungat, fie nu pot fi rezolvate pe motivul lipsei mijloacelor probatorii. Din această cauză este necesară o pregătire mai bună a profesioniștilor din domeniu, precum și sporirea interesului pentru condamnarea acțiunilor de o asemenea gravitate.

Așadar, o serie de recomandări prioritare sunt următoarele:

• pedepse mai aspre pentru traficanții condamnați și pentru funcționării complici;

• pregătirea mai bună a autorităților în vederea identificării potențialelor victime; 

• mai multe resurse și finanțări pentru serviciile specializate în lucrul cu victimele;

• o mai bună informare în ceea ce înseamnă traficul de persoane; 

• îmbunătățirea serviciilor medicale pentru victime;

• asistență juridică adecvată pentru victime etc.

În lupta contra exploatării sexuale se remarcă spiritul civic prezent în cadrul a numeroase organizații care au ca scop acordarea de ajutor victimelor exploatării, într-un mod cât mai simplu și mai sigur. Implicarea civică este cu atât mai necesară în țări precum România, unde se înregistrează cele mai multe victime exploatate din Europa. Astfel, a fost înființată Rețeaua de ONG-uri împotriva traficului de persoane (RoTIP), rețea ce urmărește ridicarea gradului de conștientizare cu privire la fenomenul exploatării sexuale. În plus, rețeaua se axează și pe îmbunătățirea legislației în vederea combaterii exploatării sexuale, prin cooperarea pe plan național și internațional. În ciuda problemelor cu care se confruntă statul român la acest capitol, până în anul 2020 în România nu a mai existat nicio rețea de ONG-uri care activează în domeniul exploatării. Consiliul Tineretului din România face de asemenea parte din rețea, fiind un aliat în prevenirea și combaterea exploatării sexuale, mai ales în rândul tinerilor.

Este de apreciat, de asemenea, încercarea de a ridica gradul de conștientizare a acestui fenomen prin intermediul articolelor și reportajelor care circulă în mass-media sau a campaniilor de susținere pentru tineri. Informarea constituie o etapă extrem de importantă în procesul rezolvării unei probleme de o asemenea gravitate, iar spațiul digital vine cu numeroase oferte de informare, educare, dar și de manifestare a solidarității. Ca atare, ajungem la concluzia că dezvoltarea tehnologică nu reprezintă numai un avantaj al agresorilor prin care își pot contacta potențialele victime, ci și un avantaj al unei comunități unite ce poate răspândi informația și poate lua măsuri în timp util. 

Mergând pe această idee, trebuie adusă în discuție și monitorizarea copiilor de către părinți în momentul în care folosesc diverse rețele sociale. Majoritatea agresorilor iau legătura cu potențialele victime folosind mijloacele puse la dispoziție de tot ceea ce noi numim “social media”. Din acest motiv trebuie să fim conștienți de pericolele din mediul online, să avem grijă la persoanele cu care menținem legătura și la cele care ne urmăresc pe o rețea socială. Mai mult, persoanele care lucrează cu minori trebuie să-i monitorizeze constant, pentru a putea preveni situația unui potențial abuz. 

Pe lângă toate acestea, este necesară educarea populației în ceea ce privește noțiunile de exploatare sexuală, abuz sexual și trafic de persoane. Din nou, putem profita de oportunitățile garantate de dezvoltarea tehnologiei și să ne informăm corespunzător, din surse sigure. Un exemplu de inițiativă de educare pe această temă este dat de webinarele organizate de Resource and Support Hub (RSH). Hubul susține organizațiile care activează în domeniul exploatării sexuale, punând la dispoziție webinare online ținute de diverse persoane specializate în domeniu. Prin activitatea lor, se oferă persoanelor de pretutindeni posibilitatea de informare și se ridică gradul de conștientizare asupra fenomenului.

Nu în ultimul rând, solidaritatea trebuie manifestată întâi la nivel de comunitate, conform motto-ului “Think globally, act locally”. Ca atare, în cazul în care persoanele apropiate sunt victime sau potențiale victime ale exploatării sexuale, ne putem implica prin diverse moduri, precum acordarea de ajutor și sprijin emoțional sau contactarea diverselor programe, instituții și autorități publice sau organizații neguvernamentale.Deși lupta împotriva exploatării sexuale nu este una ușor de dus, întotdeauna este necesară protejarea și susținerea persoanelor care au de suferit unor astfel de experiențe. Iar astăzi, fiind Ziua mondială de luptă împotriva exploatării sexuale, avem toate motivele să ne amintim de scopul pentru care luptăm și să mulțumim persoanelor care luptă constant pentru combaterea acestui fenomen.