Anual, în luna februarie, începând cu anul 2004, este celebrată Ziua Siguranței pe Internet sau Safer Internet Day, coordonată și promovată de către rețeaua europeană INSAFE/INHOPE, European Safer Internet Network, cu sprijinul Comisiei Europene. În România, Ziua Siguranței pe Internet a fost celebrată pentru prima dată în anul 2008.

Apariția internetului a reprezentat un moment decisiv în evoluția societății, oferindu-ne o nouă perspectivă asupra mijloacelor de comunicare și informaționale, care ne ușurează viața. Cu toate acestea, alături de numeroasele avantaje pe care acesta le-a adus în viața noastră, nu putem ignora factorii de risc pe care acesta le prezintă și care pot conduce la consecințe grave.

Analizând societatea actuală, utilizarea internetului și tehnologiei a devenit o „necesitate”, astfel noi trebuie să fim conștienți de existența riscurilor din mediul virtual, cunoscându-ne atât drepturile, cât și obligațiile, luând măsuri atunci când ne confruntăm cu diverse probleme ce pot fi generate de utilizarea mediului digital. Așadar, Consiliul Tineretului din România a realizat acest material informativ, cu scopul de a crește nivelul de conștientizare cu privire la „capcanele” mediului online. 

I) Despre pericolele internetului

Odată cu apariția internetului și-au făcut loc și utilizări maligne ale acestuia. Pericolele navigării pe internet sunt bine cunoscute, afectând atât adulții, cât și copiii și tinerii. Fiecărei persoane îi revine responsabilitatea de a-și proteja datele și viața privată atunci când folosește internetul, legislația fiind utilă doar în cazurile grave. În articolul următor veți găsi câteva informații esențiale despre pericolele din mediul online, măsurile implementate până acum și demersurile necesare pentru o mai mare siguranță în mediul online. 

1. Furtul de informații și furtul de identitate online

Furtul de identitate este furtul de date personale în scopul asumării identităţii unei alte persoane, de obicei pentru avantaje financiare. Problema nu este nouă, însă ea a fost accentuată de internet, deoarece infractorii au la dispoziţie noi căi de a colecta date personale, la o scară mult mai largă. Aceștia folosesc o gamă variată de metode, de la colectarea datelor deja publicate online (pe profilurile online şi reţelele de socializare), până la folosirea unor tehnici de spam, phishing şi pharming.

Phishingul este o metodă de furt de identitate prin care se încearcă obținerea, de la clienții unei organizații (indiferent de aria sa de activitate) a unor date personale sau confidențiale. Acestea pot fi folosite ulterior în mod ilegal de către infractorii, pentru a efectua tranzacții în numele clientului respectiv. Pentru aflarea datelor personale, atacurile de phishing se folosesc de un canal electronic de comunicație (e-mail, telefon) sau de un program rău intenționat (malware), care exploatează vulnerabilitățile sistemului pentru a fura date. Cel mai frecvent, se solicită introducerea de date confidențiale folosind un link către un site indicat în textul mesajului. Acest link direcționează clienții către un site fals, dar care reproduce foarte bine pagină originală. 

2. Cyberbullyingul (hărţuirea cibernetică) 

Se referă la utilizarea tehnologiei cu scopul de a vătăma, hărţui sau umili o altă persoană (a se vedea și articolul  Violența Școlară – ce este și cum o combatem?, Consiliul Tineretului din România). Hărţuirea cibernetică se poate realiza prin orice mijloc, de la mesajele text şi vizuale răutăcioase trimise pe telefonul mobil, la postările agresive pe bloguri şi reţelele de socializare, la e-mailuri şi chat sau chiar la website-uri maliţioase, create exclusiv în scopul intimidării unei persoane. 

Cyberbullyingul reprezintă forma de hărțuire electronică care a luat amploare în ultimii ani. Acest tip de hărțuire cibernetică reprezintă un act agresiv, manifestat în mod intenționat de către un grup sau o persoană, folosind mijloacele tehnologice, această agresiune realizându-se în mod repetat și de-a lungul timpului împotriva unei victime care nu se poate apăra cu ușurință (Cyberbullying: Ce este și cum îi punem capăt?, 2020).

Pentru a oferi o definiție cât mai corectă a hărțuirii cibernetice, pentru început ar trebui să definim termenul de bullying. Conform Asociației Salvați Copiii „bullyingul are loc atunci când o persoană sau un grup se comportă intenționat și repetat astfel încât să facă pe cineva să se simtă rănit, înfricoșat sau jenat.” Aceștia punctează faptul că „psihologii definesc bullyingul ca fiind acțiunile sau amenințările repetate, inițiate de către una sau mai multe persoane, care au sau sunt percepute a avea mai multă putere sau statut decât ținta lor, pentru a provoca frică, suferință sau rău” (Ce înseamnă de fapt bullying, 2021).

Conform UNICEF: „Cyberbullyingul înseamnă bullying prin folosirea tehnologiilor digitale. Se poate întâmpla pe rețelele de socializare, pe platformele de schimb de mesaje, platformele de jocuri și pe telefoanele mobile. Este vorba despre un comportament repetat cu scopul de a-i speria, înfuria sau umili pe cei vizați.” (Cyberbullying: Ce este și cum îi punem capăt?, 2020)

Cyberbullyingul reprezintă una dintre problemele cu impact major în rândul tinerilor, deoarece potențialul de hărțuire cibernetică a crescut odată cu accesarea tot mai frecventă a calculatoarelor și a mijloacelor electronice, de aceea trebuie să cunoaștem foarte bine consecințele acestui tip de agresiune.

Analizând și făcând o comparație, deși cyberbullyingul se aseamănă foarte mult cu hărțuirea propriu-zisă, acesta poate capăta o amploare mai mare. Agresorul se poate ascunde foarte ușor sub protecția anonimatului, reușind astfel să comită acțiuni pentru care acesta nu ar putea fi tras la răspundere. Din cauza acestui lucru, victima cyberbullyingului poate deveni ușor exploatată, informațiile din mediul virtual persistând suficient timp, agresorul reușind să-și atingă scopul. Așadar, abuzul devine invaziv și poate fi fatal pentru viața personală a victimei.

Hărţuirea cibernetică poate fi chiar mai nocivă decât formele uzuale de hărţuire, din mai multe puncte de vedere, întrucât există: posibilitatea de a invada, pe cale electronică, spaţiul personal şi domiciliul victimei, un public potenţial mai mare, o viteză mai mare de răspândire a mesajelor sau imaginilor răutăcioase, dificultăţi în controlarea elementelor postate sau circulate pe cale electronică, dar și o percepţie de anonimitate asupra hărţuirii cibernetice, ca urmare a imposibilităţii asocierii unui chip, astfel încât copiii se pot implica în activităţi la care nici nu ar visa în realitate, fie ca făptaş, fie ca martor. 

Cyberbullyingul este un subiect complex, deoarece acesta poate căpăta diverse forme. Asociația „Telefonul Copilului” a realizat un articol, în care ne prezintă diferitele tipuri ale hărțuirii cibernetice:

• hărțuirea – trimiterea mesajelor jignitoare într-un mod abuziv, publicarea comentariilor răutăcioase sau umilitoare cu privire la postări, fotografii și pe chat: 

• denigrarea – postarea sau trimiterea de informații false; utilizarea de fotografii cu scopul de a ridiculiza, având ca scop răspândirea zvonurilor false;

• excluderea – eliminarea, în mod intenționat, a victimei dintr-un grup de discuții online, mesaje de grup sau aplicații;

• intimidarea prin răspândirea de zvonuri și bârfe – răspândirea de mesaje ofensatoare prin email, aplicații, rețele sociale către un număr mare de persoane;

• furtul de identitate – folosirea identității online a unei alte persoane cu scopul de a trimite sau posta un material jenant despre victimă, realizarea de către agresor a unui cont, profil fals cu utilizarea fotografiilor, materialelor video ale unui persoane în scopuri neadecvate;

• expunerea sau șiretlicul – distribuirea de informații personale/intime, fotografii sau materiale video despre un copil; păcălirea unui persoane în a oferi informații intime, fotografii sau materiale video cu scopul de a le distribui, ulterior, altora;

• persecutarea – trimiterea de mesaje care includ amenințări de vătămare, hărțuire, intimidare, care fac un victima să se teamă pentru siguranța sa;

• șantajul sau ademenirea – antrenarea unei persoane în discuții intime cu scopul de a-l expune gradual la material cu conținut sexual și, ulterior, șantajarea acestuia cu trimiterea materialelor către părinți;

• trollingul – provocarea fără motiv, lansarea unei discuții cu scopul de a crea un conflict de idei;

• sextingul – distribuirea materialelor pornografice, a unor mesaje cu un conținut sexual prin mijloace electronice de comunicație.

Cyberbullyingul continuă să se răspândească în rândurile adolescenților, având efecte devastatoare asupra acestora. În conformitate cu un studiu realizat de Centrul de Cercetare al Comisiei Europene, peste jumătate dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 10 și 18 ani au fost victime ale hărțuirii cibernetice cel puțin o dată. În timpul carantinei impuse de pandemia de COVID 19, cazurile de cyberbullying și hate speech (discurs instigator la ură) au crescut cu până la 70% în rândurile adolescenților. Toate acestea afectează dezvoltarea personală a copiilor, performanța lor academică și imaginea de sine. Același studiu a arătat că tinerii care sunt sau au fost victime ale cyberbullyingului au șanse de două ori mai mari de a dezvolta probleme de sănătate mintală și a avea gânduri suicidare (How children experienced online risks during the Covid-19 lockdown -Comisia Europeană, eng.).

Consecințele cyberbullyingului pot avea efecte la nivel social – victima poate deveni distantă, alegând să se izoleze de societate, având loc o diminuare a dorinței de comunicare și socializare; la nivel emoțional – victima poate dezvolta o formă de depresie și comportament agresiv, frică sau anxietate, aceste stări pot fi determinate de impresia victimei că este urmărită permanent de agresor sau că urmează un nou atac la adresa sa; la nivel fizic – rănirea constantă a victimei de către agresor, poate conduce la sinucidere. În cele mai multe cazuri, victima refuză să ceară ajutor din exterior, considerând că singura modalitate de a opri agresorul este de a-și lua viața. (Hartuirea online a copilului: o problema de parenting pe care nu avem voie sa o ignoram, 2020)

3. Groomingul 

Se referă la toate activităţile realizate de o persoană cu scopul de a se împrieteni şi stabili o legătură emoţională cu un copil sau o persoană mult mai tânără. Scopul acestei „relaţii speciale” este acela de a îndepărta inhibiţiile copilului, în vederea unui abuz sexual sau a unei exploatări. Ademenirea copiilor se poate folosi pentru a-i atrage în activităţi ilicite, precum prostituţia infantilă sau pornografia infantilă. 

4. Dezinformarea și fake news

În fiecare zi, cu toții suntem copleșiți cu un volum de informații imposibil de procesat în totalitate. Pentru aceasta, mintea umană a dezvoltat mecanisme de selecție a informației, dar care nu funcționează întotdeauna spre avantajul nostru. Algoritmii de pe rețelele de socializare, website-uri și internet în general au fost creați tocmai pentru a trage avantaje din deficitele pe care mintea umană le are. Astfel, tinerii și adulții se găsesc de multe ori înconjurații de aceeași categorie de informații/conținut, care îi deconectează de la realitate, fără ca ei să realizeze acest lucru. 

Bulele informaționale (situațiile în care o persoană este expusă doar știrilor care susțin ceea ce crede și îi place, cu riscul de a fi izolată în propriile sisteme culturale și ideologice, are contact doar cu persoane cu aceleași credințe) și camerele de ecou (comunicarea și repetarea unor știri și informații prin care sunt întărite credințele unui grup de persoane, cu dependență de o singură sursă de informații și rezistență la altele) sunt doar două dintre fenomenele des întâlnite în cadrul navigării pe internet a tinerilor, care afectează constant imaginea acestora despre lume și duc deseori la polarizare (Jurnalism, Fake News și Dezinformare– Manual pentru educație media, UNESCO).

Haosul informațional a atins cote maxime în ultimii doi ani, nu doar în ceea ce privește planul medical și de sănătate. Informațiile false (răspândite în necunoștință de cauză), dezinformarea (informații false răspândite cu scopul de a face rău) și informațiile maligne (informații adevărate care sunt însă scoase din context și răspândite cu intenția de a face rău) au devenit parte a vieții cotidiene. Conform unui studiu publicat în Statele Unite, peste 80% dintre respondenți afirmă că au observat cel puțin o informație falsă în spațiul public cu privire la pandemia de COVID 19  (Fake news in the US). Într-un raport realizat de Consiliul Național al Elevilor prin intermediul platformei U-Report, mai mult de jumătate din respondenți afirmă, în legătură cu abundența de informații existente referitoare la coronavirus, că sunt prea multe, confuze și în contradictoriu (Rezultatele sondajului U-Report cu privire la informare și dezinformare). 

Evenimentele neașteptate sau situațiile de criză sunt extrem de favorabile apariției elementelor haosului informațional. Zvonurile, informațiile contrafăcute, teoriile conspirației, apar când nevoia de informații este foarte mare și, de cele mai multe ori, informațiile oficiale lipsesc sau nu sunt suficiente. 

Pericolele reprezentate de toate acestea atunci când vine vorba de folosirea în siguranță a internetului de către tineri sunt incontestabile. Începând cu informații false care le pot pune în pericol viața și influența activ acțiunile și comportamentul, până la formarea unor bule informaționale care alimentează credințe extremiste, lipsa unei educații media comprehensive și a unor cunoștințe elementare despre modul de funcționare al internetului pot avea efecte dezastruoase asupra formării tinerilor. 

5. Colectarea datelor

Toate acțiunile realizate pe internetului lasă o amprentă digitală complexă și permanentă, mai mult (profiluri, interese declarate, postări) sau mai puțin evidentă (cookies, comentarii, interacțiuni, accesări). Datele personale și toată activitatea noastră pe internet sunt folosite de algoritmii rețelelor de socializare, care, pe lângă colectarea datelor noastre personale, construiesc și un profil de utilizator personalizat prin intermediul căruia pot să facă predicții asupra comportamentului nostru online. Mariile companii schimbă între ele datele colectate despre un anumit utilizator sau le pun la dispoziția companiilor de marketing/ alte servicii pentru profit. Sistemele de inteligență artificială, de la Google Assistant la Alexa, stochează datele obținute din fiecare conversație pentru a-și îmbunătății algoritmii și a orienta produse, servicii sau idei specifice spre utilizator (Washington Post Article, eng.).

Existența unei multitudinii de informații personale, stocate într-un singur loc, predispune tinerii la posibile furturi de identitate, consum în exces al unor produse și servicii și vulnerabilitate a vieții private. Este important ca fiecare dintre noi să acorde atenție datelor furnizate pe internet și să își limiteze detaliile împărtășite pentru acțiunii esențiale (Sfaturi privind protecția datelor și a vieții private – Comisia Europeană). 

II.    Ce măsuri s-au luat împotriva acestor pericole?

Odată cu apariția internetului, au început să fie identificate și amenințările prezentate de acesta. În acest scop, organele legislative și societatea civilă lucrează împreună pentru a crea mecanisme de protejare a vieții private și a fiecărui individ pe internet. Din păcate, schimbările constante ale mediului online încetinesc adaptarea legislației, lăsând goluri care afectează siguranța tinerilor pe internet. 

Una dintre cele mai importante legi adoptate de către Uniunea Europeană pentru protecția datelor este General Data Protection Regulation 679/2016 (GDPR), care reglementează modul în care pot fi folosite datele noastre personale (cum sunt colectate, utilizare, protejate de acces neautorizat, păstrate și distruse), atât de furnizorii de servicii online, cât și offline. 

În anul 2021, Parlamentul European a aprobat un regulament temporar (pe o perioadă de 3 ani), care permite tuturor furnizorilor de servicii pe internet să combată materialele online care conțin abuzuri asupra copiilor/tinerilor. Potrivit acestor norme, furnizorii de servicii de e-mail, chat, mesagerie pe internet pot detecta, elimina și raporta autorităților abilitate, abuzurile online asupra utilizatorilor, inclusiv groomingul online (acostarea copiilor pe internet în scopuri sexuale).

La nivel național, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis în 2021 că furtul de identitate online este infracțiune: nu este permis ca cineva să deschidă un cont pe o rețea de socializare cu numele şi fotografia reale, dar aparţinând altei persoane – acest lucru încalcă art. 325 din Codul Penal, care delimitează infracțiunea de fals informatic.  

În 2020 a fost promulgată „Legea Cyberbullyingului” (Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice) care încadrează violența cibernetică (hărțuire, amenințări online, publicarea non-consensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal la datelor private cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima) în categoria violenței domestice, fiind pedepsită în conformitate cu normele în vigoare. 

În completarea legislației, au fost create diferite proiecte și alianțe între societatea civilă, organizațiilor non-guvernamentale și companiile media, pentru a se asigura o experiență cât mai sigură a copiilor și tinerilor pe internet. Alianța pentru protejarea minorilor online (The alliance to better protect minors online) realizată între UNICEF, diferite ONG-uri și companii media precum Deutsche Telekom, Disney, Facebook sau Samsung se focusează pe reducerea a trei categorii de risc: conținut (ex.: exploatare sexuală,  revenge porn), comportament (cyberbullying) și contact vătămător (grooming). 

Multiple ONG-uri și instituții au lansat programe de formare și ghiduri pentru tineri și lucrători de tineret care să-i ajute să navigheze în siguranță pe internet, spre exemplu manual despre drepturile tinerilor pe internet creat de Alianța pentru Drepturilor Copiilor (Know Your Rights: Online Privacy and Safety for Children, eng.) sau cel despre educație media creat de Centrul pentru Jurnalism Independent (Informare și dezinformare în peisajul media actual). 

Uniunea Europeană a realizat o campanie #DeleteCyberbullying, prin care a lansat o aplicație, al cărei obiectiv este să răspundă întrebărilor tinerilor, profesorilor și părinților legate de acest tip de agresiune, prin intermediul unui chestionar interactiv, care să le testeze cunoștințele. 

De asemenea, la nivelul României, Organizația Salvați Copiii a creat un helpline în acest scop. Aceasta a realizat campanii anti-cyberbullying încercând să informeze publicul larg despre cauzele și efectele oricărui tip de agresiune, încurajând victimele să ceară ajutorul. 

Totuși, la nivel național, sunt foarte puține inițiative de acest gen, așadar, considerăm că este necesar să existe o creștere a numărului de campanii de informare și ajutor, adresate atât copiilor, cât și părinților, profesorilor și tinerilor.