Dacă ai trecut prin adolescență, probabil termenul de ,,depresie” îți este familiar din mai multe puncte de vedere. În această perioadă, trăirile sunt resimțite mult mai intens, deci prin urmare și tristețea se simte la fel. Datorită acestui fapt, mulți dintre noi am fost etichetați, sau chiar ne-am ,,autodiagnosticat” drept fiind depresivi. Însă ce reprezintă cu adevărat depresia? Este ea doar o stare de tristețe intensă? În continuare, vom vorbi, pe scurt despre acest subiect și diferențele dintre concepte. 

Depresia face parte din categoria tulburărilor depresive, iar în cadrul clinic este cunoscută drept „Tulburarea depresivă majoră”. Reprezintă o tulburare a stării afective care se caracterizează prin manifestarea unei serii de simptome și care poate influența în mod negativ starea, gândirea și comportamentul.

Moartea unei persoane dragi, pierderea locului de muncă sau despărțirea de partener după o relație îndelungată sunt experiențe greu de îndurat, însă normale și des întâlnite pe parcursul vieții. Este normal ca individul să resimtă sentimente de tristețe ca reacție la aceste situații, însă diagnosticul de depresie nu poate fi pus doar dintr-atât. 

De asemenea, trebuie acordată o atenție deosebită diferențierii tristeții și doliului normal de un episod depresiv. Doliul poate induce o suferință sufletească importantă, dar în mod normal nu induce un episod de tulburare depresivă majoră. 

Depresia poate apărea la oricine, indiferent de vârstă, gen sau mediul cultural, însă probabilitatea de apariție crește odată cu pubertatea. Există diverși factori ce o pot declanșa, printre aceștia amintim:

• Genetica: această tulburare are caracter ereditar în aproximativ 40% din cazuri, deci riscul de a o avea crește în cazul în care aveți rude primare care s-au confruntat cu aceasta. 
• Factori de mediu: evenimentele stresante sau traumatizante, experiențele negative din copilărie, expunerea continuă la violență, neglijare și abuz psihologic pot reprezenta predictori importanți ai depresiei. 
• Temperamentul: Caracterul nevrotic este un bine-cunoscut factor predictor al tendinței de a manifesta o tulburare depresivă majoră. 

Dacă ați experimentat 5 sau mai multe dintre următoarele simptome în cursul aceleiași perioade de 2 săptămâni, s-ar putea să vă confruntați cu depresie:

• Dispoziție depresivă în cea mai mare parte a zilei (tristețe, lipsa speranței)
• Diminuarea interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile din timpul zilei
• Scăderea ponderală semnificativă involuntară sau creșterea în greutate
• Insomnie sau hipersomnie
• Agitație sau lentoare psihomotorie
• Lipsa de energie
• Sentimente de inutilitate sau de vinovăție excesivă sau inadecvată
• Diminuarea capacității de gândire sau concentrare ori indecizie
• Gânduri recurente de moarte

Însă diagnosticul poate fi atribuit NUMAI de medicul psihiatru.

Există două opțiuni pentru tratarea tulburărilor depresive: medicamente antidepresive și psihoterapie, dar s-a demonstrat că prin combinarea simultană a acestor două tratamente se obține cel mai bun efect terapeutic.

Ce puteți face dacă identificați că cineva apropiat are depresie? Pe lângă recomandarea de apela la un ajutor specializat, sprijinul tău și al celor din jur este esențial și binevenit. Este mai mult decât suficient să îl întrebi ce simte și să-l asiguri că înțelegi cât de dureros și copleșitor este, fără să încerci să-i corectezi sau să-i modifici sentimentele. Dacă ai parte de respingere sau accese de furie, doar îndepărtează-te fără a pune presiune și asigură-l că ești acolo dacă are nevoie.