La nivelul Uniunii Europene însă, diferențele de salarizare dintre femei și bărbați sunt de aproximativ 14.1%, în timp ce România are diferențe de 5.2%, iar politicile de egalitate de șanse între femei și bărbați întârzie de cele mai multe ori să apară.
Cum putem totuși analiza rolul socio-economic al femeilor?
Dintr-o perspectivă istorică, între 1914 și 1918, pe durata Primului Război Mondial, perioadă în care majoritatea bărbaților abili fizic au fost recrutați în forțele militare, femeile au reprezentat pilonul principal și o foarte mare parte din forța de muncă ce a permis statelor beligerante menținerea economiei și producția de muniție și armament. Perioada Primului Război Mondial a reprezentat deci nu numai un punct fundamental în dezvoltarea sistemului modern de state, ci și o revoluție în termeni de egalitate de gen.
Politicile egalității de șanse sunt, în esență, un garant al echității și meritocrației din punct de vedere socio-economic și politic. Absența politicilor egalității de șanse în România se trage dintr-un cerc vicios creat în perioada post-decembristă, care are ca principali factori slaba reprezentare politică și slaba participare politică a femeilor. Literatura de specialitate în domeniul problematicilor de gen arată că femeile au mai puține șanse de a fi nominalizate pentru funcții importante decât bărbații (Fox & Lawless, 2010). Asta înseamnă că, la nivel politic, problemele femeilor nu pot fi adresate corespunzător, având în vedere lipsa reprezentare legitimă (Băluță, 2014).
Rezoluția Tinerilor din România prevede soluții și propuneri în vederea diminuării discrepanțelor sociale, economice și politice dintre femei și bărbați în România.
Având în vedere cele de mai sus, Consiliul Tineretului din România salută inițiativa Ministerului Muncii și Protecției Sociale privind aprobarea ghidului metodologic pentru standardizarea planului de acțiune privind egalitatea de șanse și de tratament între bărbați și femei în cadrul entităților publice sau private.