office@ctr.ro


.













.

30 octombrie 2015, ora 22:30. Au trecut trei ani…

„Cicatricile au crescut exagerat și s-au deformat, lăsând în urmă suprafețe mari de piele suferindă. Arată rău, dor, mănâncă și uneori ulcerează. În zilele bune, mi se pare că rănile de pe spate au formă de aripi. Însă când sunt lucidă, înțeleg că trupul meu este bolnav.”

Este important ca în această zi să reflectăm asupra responsabilității pe care o avem față de societatea în care trăim. Direcția în care ne îndreptăm depinde de fiecare dintre noi. Tragedia din clubul Colectiv a demonstrat că diferența între acțiune, în sensul respectării și, după caz, apărării legii, și inacțiune, poate face diferența între viață și moarte.

Prima dată când am povestit pacienților de aici despre felul în care am fost tratați în țară, s-a făcut liniște la masă. Niciunul dintre ei nu auzise despre căzi verzi din cauciuc sau igienă a rănilor făcută prin dușuri fără anestezie. Niciunul nu fusese infectat cu 3, 4 bacterii multirezistente. Niciunul nu și-a împărțit salonul cu altcineva. Niciunul nu a mers pe hol la toaletă. Grefele lor de piele erau netede și cei mai mulți își aminteau vag de durerile din timpul perioadei acute. Fuseseră sedați sau în comă indusă. E firesc aici, mi se spune. Medicii cred că șocul durerii te poate chiar ucide, așa că fac tot ce pot ca tu să nu simți nimic. Nu vor să te traumatizeze.”

Și totuși acești trei ani nu au fost degeaba. Moartea celor 65 de persoane, precum și cele peste 100 de victime, au determinat câteva momente semnificative în istoria noastră recentă. La mai puțin de o săptămână după tragicul eveniment, Prim-ministrul României și-a dat demisia, asumându-și oprobriul public. Acesta a fost urmat de primarul sectorului 4, sectorul în care clubul funcționa în mod ilegal cu acordul tacit al autorităților. Au fost trei ani în care am descoperit, în parte, cât de adâncă este corupția din sistemul sanitar și cât de neglijent este gestionat sistemul public de sănătate. Am aflat că suntem total nepregătiți pentru un astfel de incidente. 
 
Și în prezent, există doar 11 paturi pentru mari arși. Doar în București. De asemenea, spitalele din România sunt focare de infecții nosocomiale, aceasta fiind și cauza care a condus la o mare parte a deceselor din urma dezastrului din #Colectiv. A fost nevoie de un demers jurnalistic salutar pentru a afla de amploarea corupției din afacerea #HexiPharma. De asemenea, la trei ani distanță, nu numai că nu am progresat mai deloc, dar am regresat ca țară, închizându-se și singura „bancă de piele” pe care o avea România, O cronologie pe larg a evenimentelor din acea perioadă a fost realizată de RADOR.

Nu. Viața nu merge înainte și Colectiv nu este doar un incendiu dintr-un club, petrecut în data de 30 octombrie 2015. Colectiv este în fiecare zi în multe spitale din România. În multe instituții din România. În multe suflete din România. Colectiv este de fiecare dată când un om moare pentru că medicamentul de care are nevoie nu este de găsit. România, Colectiv nu este doar al nostru, al celor care am fost acolo sau al celor care am pierdut oameni. Este și al tău.

Într-adevăr, cu toții avem responsabilitatea de a schimba România. Tinerii trebuie să fie în centrul acestor evoluții. Avem datoria de a ne implica și de a face țara noastră un loc mai bun.
 
Citate din Alexandra Furnea, supraviețuitor al incendiului din #Colectiv.
Close Menu